Efectele incalzirii globale sunt resimtite de noi toti. In Romania efectele acestui fenomen s-au resimtit in special in timpul anotimpului calduros cand am experimentat temperaturi neobisnuit de ridicate si furtuni spontane.Vremea instabila este doar unul dintre rezultatele acestei incalziri accelerate. In continuare poti afla ce alte dezastre naturale ne asteapta si ce schimbari sufera planeta in acest rastimp.
1. Incendii forestiere
Canada si Statele Unite ale Americii se confrunta cu un numar foarte mare de incendii forestiere, care sunt cauzate de temperaturile ridicate si de zapada care se topeste mai repede lasand pamantul uscat pentru mai mult timp.
2. Dispar ruinele
Nivelul crescut al marii si conditiile meteorologice extreme pot sa distruga complet situri arheologice, temple sau alte artifacte, asa cum este cazul Sukothai, care a fost odata capitala Regatului thailandez.
3. Muntii cresc in inaltime
Din cauza ghetarilor care se topesc, greutatea care apasa in mod normal pe suprafata pamantului acum scade, iar stratul de pamant creste brusc.
4. Atmosfera isi pierde din densitate
Cantitatea ridicata de dioxid de carbon cauzeaza o racire continua a aerului, care mai departe cauzeaza o stabilizare a acestuia, ceea ce face ca atmosfera sa fie mai putin densa.
5. Animalele sunt puse in pericol
Plantele infloresc mai devreme in fiecare an, Animalele pot intampina greutati in resetarea ceasurilor biologice si in adaptarea la aceasta schimbare. O consecinta a acestui lucrua va fi faptul ca nu vor reusi sa gaseasca hrana suficienta si nu vor mai avea timp si resurse pentru a se inmulti.
6. Topirea criosferei
Stratul permanent de gheata, denumit si criosfera, care se regaseste in special in emisfera nordica se topeste treptat. Acest lucru cauzeaza aparitia gaurilor, care pot afecta tot felul de structuri, de la sine de tren pana la sosele si asezari omenesti.
7. Disparitia lacurilor
Tot din cauza disparitiei treptate a criosferei, apa lacurilor poate acum sa fie absorbita de pamant, lasand ecosistemul pe care-l intretinea fara suport.
8. Natura arctica renaste mai devreme
Gheata se topeste mai devreme primavara, iar nivelul crescut de clorofila din pamant arata o „renastere" biologica ceva mai timpurie ca in trecut.
9. Animalele cauta zone de relief mai inalte
Acest lucru este cauzat in special de schimbarile petrecute in habitaturile animalelor, care nu au alta solutie decat sa caute un nou biotop.
10. Agravarea alergiilor
Nivelul crescut de dioxid de carbon, cat si temperaturile ridicate asociate incalzirii globale cauzeaza inflorirea timpurie a plantelor si producerea unei cantitati mai mari de polen.
duminică, 15 martie 2009
marți, 3 martie 2009
Sa protejam mediul
Stim cu totii ca omul este singurul animal care isi distruge mediul in care traieste. Prin diversele sale actiunile, omul a reusit sa modifice intr-un mod ingrijorator caracteristicile mediului inconjurator, punand astfel in pericol viata generatiilor urmatoare. Ce este de facut? Solutiile la care s-au gandit forurile si organizatiile de specialitate sunt la indemana oricarui cetatean de rand, caruia ii pasa de protectia mediului si crede intr-o dezvoltare durabila a societatii.
Reciclarea deseurilor, folosirea produselor ecologice, calatoriile cu bicileta
Cei care trateaza cu neseriozitate problema poluarii atmosferei si a mediului in general ar trebui sa gandeasca pe termen lung si sa faca ceva cat inca se mai poate. Trebuie sa ne gandim la dezvoltarea durabila, deci la resursele epuizabile, la apa fara de care nu exista viata, la reciclarea deseurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de energie neconventionale. Sa constientizam faptul ca o plimbare cu bicileta este mai frumoasa si mai sanatoasa decat o plimbare cu masina.Toate pentru a le permite generatiilor care vor veni sa se bucure de ceea ce ne-am bucurat si noi : apa, aer curat, soare, locuri minunate in care sa-ti petreci vacantele. Credeti ca merita efortul ?
Cum si de ce sa oprim poluarea atmosferei ? Cativa pasi simpli
Protectia mediului nu este numai responsabilitatea organizatiilor ecologiste care se straduiesc sa opreasca un dezastru ecologic, ci a noastra, a fiecarui individ in parte.Avand in vedere ca atmosfera este « scutul » care permite existenta vietii pe Terra, ar trebui ca reducerea poluarii atmosferei sa fie un imperativ.Datorita amplorii pe care a luat-o in ultimii ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare naturala, artificiala, chimica, fizica, biologica), echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimeaza ca poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese in SUA. In fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale poluante. Desi s-au lansat nenumarate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este inca o realitate dura ale carei efecte le suportam cu totii zi de zi.
Recomandare
Iata cateva modalitati prin care puteti contribui la protectia mediului : izolati-va casa, economisiti apa si resursele energetice, mergeti mai mult pe jos, cu bicicleta sau folositi mijloacele de transport in comun !
Reciclarea deseurilor, folosirea produselor ecologice, calatoriile cu bicileta
Cei care trateaza cu neseriozitate problema poluarii atmosferei si a mediului in general ar trebui sa gandeasca pe termen lung si sa faca ceva cat inca se mai poate. Trebuie sa ne gandim la dezvoltarea durabila, deci la resursele epuizabile, la apa fara de care nu exista viata, la reciclarea deseurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de energie neconventionale. Sa constientizam faptul ca o plimbare cu bicileta este mai frumoasa si mai sanatoasa decat o plimbare cu masina.Toate pentru a le permite generatiilor care vor veni sa se bucure de ceea ce ne-am bucurat si noi : apa, aer curat, soare, locuri minunate in care sa-ti petreci vacantele. Credeti ca merita efortul ?
Cum si de ce sa oprim poluarea atmosferei ? Cativa pasi simpli
Protectia mediului nu este numai responsabilitatea organizatiilor ecologiste care se straduiesc sa opreasca un dezastru ecologic, ci a noastra, a fiecarui individ in parte.Avand in vedere ca atmosfera este « scutul » care permite existenta vietii pe Terra, ar trebui ca reducerea poluarii atmosferei sa fie un imperativ.Datorita amplorii pe care a luat-o in ultimii ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare naturala, artificiala, chimica, fizica, biologica), echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimeaza ca poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese in SUA. In fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale poluante. Desi s-au lansat nenumarate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este inca o realitate dura ale carei efecte le suportam cu totii zi de zi.
Recomandare
Iata cateva modalitati prin care puteti contribui la protectia mediului : izolati-va casa, economisiti apa si resursele energetice, mergeti mai mult pe jos, cu bicicleta sau folositi mijloacele de transport in comun !
luni, 2 martie 2009
Poluarea mediului
Omenirea, în ansamblul ei, este confruntată cu o serie de probleme a căror soluţionare cere atenţie, gândire şi acţiuni concentrate, la scară naţională şi internaţională. Una dintre aceste probleme este poluarea.
Poluarea este o stare negativă dintre mediul creat de om şi mediul natural, ca urmare a acţiunii unor factori poluanţi. Dintre aceştia se remarcă poluanţii generaţi de consumul crescând de energie al omenirii şi care provoacă o poluare complexă – chimică, termică şi radioactivă. Există şi factori poluanţi naturali, precum erupţiile vulcanilor, însă în marea lor majoritate factorii poluanţi sunt generaţi de către activităţile umane.
Poluarea este de mai multe tipuri:
- poluarea aerului;
- poluarea apei;
- poluarea solului;
Dezvoltarea şi civilizaţia antrenează un consum tot mai mare de energie pe locuitor. Pentru aceasta, producţia de energie trebuie să crească continuu. În prezent, aproximativ 97% din producţia de energie industrială a lumii provine din combustibili fosili (cărbune, petrol şi gaze naturale) care, prin ardere, degajă în atmosferă o serie de substanţe poluante, mai ales bioxid de carbon. Se apreciază că sunt emise anual în mediul înconjurător aproximativ 20 miliarde de tone de bioxid de carbon, din care jumătate ajung în atmosferă şi jumătate sunt absorbite de apele de suprafaţă ale râurilor şi oceanelor. Se produce o încălzire a atmosferei datorită gazelor acumulate în straturile inferioare ale acesteia, care permit trecerea razelor solare calde, dar nu permit disiparea în sens invers a excesului de căldură, închizând acest surplus asemenea unei sere gigantice. Potrivit unei estimări, în viitor, aceste gaze vor putea ridica temperatura medie a planetei cu 1,5 – 4,5 º. Consecinţele ar putea fi valuri de secetă în regiuni extrem de fertile azi şi ploi torenţiale în zone deşertice, înteţirea topirii gheţarilor, ridicarea până la circa 2 m a nivelului mărilor, inundarea zonelor joase de litoral, etc.
Trecerea la folosirea energiei nucleare, deşi evită efectele de mai sus, implică alte riscuri: produce radiaţii care apar începând de la extragerea uraniului şi continuă cu procesul folosirii lui, a reziduurilor radioactive, precum şi pericolele incalculabile pe care le pot provoca un eventual accident şi un conflict militar.
O formă gravă de poluare apare în stratul superior al atmosferei, în stratosferă, unde ozonul formează un înveliş ce constituie pentru om un sistem natural de protecţie împotriva razelor solare ultraviolete.
În afară de bioxidul de carbon şi alte gaze, energia termică şi deşeurile radioactive, în categoria poluanţilor intră şi metalele toxice (plumbul şi mercurul), care sunt evacuate în cursurile de apă şi în atmosferă, de automobile, crematorii, procese industriale şi de pesticidele agricole.
Gravitatea acestor fenomene este legată şi de faptul că nu se cunosc limitele superioare ale poluării, acele momente până unde se poate dezechilibra balanţa ecologică naturală a pământului fără consecinţe severe, adică înainte ca procesele vitale ale ciclurilor biogeochimice să sufere deteriorări ireversibile.
Organismele create în diferitele ţări ale lumii, ca şi legislaţia naţională şi internaţională, mişcările ecologiste din întreaga lume au drept scop să prevină poluarea şi să înlăture cât mai rapid efectele negative ale acesteia. De aceea, concentrarea atenţiei asupra prevenirii poluării presupune creşterea rolului ştiinţei şi al cercetării în elaborarea noilor tehnologii nepoluante, în asigurarea progresului şi din punct de vedere ecologic, concomitent cu oprirea cursei înarmărilor şi realizarea dezarmării nucleare şi generale.
Pentru toate problemele grave cu care se confruntă omenirea, pe lângă voinţa statelor de a colabora şi conştiinţa responsabilităţii faţă de viitorul vieţii pe pământ, este necesar, mai mult ca oricând, să se asigure triumful ştiinţei, al înţelepciunii şi raţiunii, astfel încât generaţiile viitoare să beneficieze de condiţii tot mai bune de viaţă.
Poluarea este o stare negativă dintre mediul creat de om şi mediul natural, ca urmare a acţiunii unor factori poluanţi. Dintre aceştia se remarcă poluanţii generaţi de consumul crescând de energie al omenirii şi care provoacă o poluare complexă – chimică, termică şi radioactivă. Există şi factori poluanţi naturali, precum erupţiile vulcanilor, însă în marea lor majoritate factorii poluanţi sunt generaţi de către activităţile umane.
Poluarea este de mai multe tipuri:
- poluarea aerului;
- poluarea apei;
- poluarea solului;
Dezvoltarea şi civilizaţia antrenează un consum tot mai mare de energie pe locuitor. Pentru aceasta, producţia de energie trebuie să crească continuu. În prezent, aproximativ 97% din producţia de energie industrială a lumii provine din combustibili fosili (cărbune, petrol şi gaze naturale) care, prin ardere, degajă în atmosferă o serie de substanţe poluante, mai ales bioxid de carbon. Se apreciază că sunt emise anual în mediul înconjurător aproximativ 20 miliarde de tone de bioxid de carbon, din care jumătate ajung în atmosferă şi jumătate sunt absorbite de apele de suprafaţă ale râurilor şi oceanelor. Se produce o încălzire a atmosferei datorită gazelor acumulate în straturile inferioare ale acesteia, care permit trecerea razelor solare calde, dar nu permit disiparea în sens invers a excesului de căldură, închizând acest surplus asemenea unei sere gigantice. Potrivit unei estimări, în viitor, aceste gaze vor putea ridica temperatura medie a planetei cu 1,5 – 4,5 º. Consecinţele ar putea fi valuri de secetă în regiuni extrem de fertile azi şi ploi torenţiale în zone deşertice, înteţirea topirii gheţarilor, ridicarea până la circa 2 m a nivelului mărilor, inundarea zonelor joase de litoral, etc.
Trecerea la folosirea energiei nucleare, deşi evită efectele de mai sus, implică alte riscuri: produce radiaţii care apar începând de la extragerea uraniului şi continuă cu procesul folosirii lui, a reziduurilor radioactive, precum şi pericolele incalculabile pe care le pot provoca un eventual accident şi un conflict militar.
O formă gravă de poluare apare în stratul superior al atmosferei, în stratosferă, unde ozonul formează un înveliş ce constituie pentru om un sistem natural de protecţie împotriva razelor solare ultraviolete.
În afară de bioxidul de carbon şi alte gaze, energia termică şi deşeurile radioactive, în categoria poluanţilor intră şi metalele toxice (plumbul şi mercurul), care sunt evacuate în cursurile de apă şi în atmosferă, de automobile, crematorii, procese industriale şi de pesticidele agricole.
Gravitatea acestor fenomene este legată şi de faptul că nu se cunosc limitele superioare ale poluării, acele momente până unde se poate dezechilibra balanţa ecologică naturală a pământului fără consecinţe severe, adică înainte ca procesele vitale ale ciclurilor biogeochimice să sufere deteriorări ireversibile.
Organismele create în diferitele ţări ale lumii, ca şi legislaţia naţională şi internaţională, mişcările ecologiste din întreaga lume au drept scop să prevină poluarea şi să înlăture cât mai rapid efectele negative ale acesteia. De aceea, concentrarea atenţiei asupra prevenirii poluării presupune creşterea rolului ştiinţei şi al cercetării în elaborarea noilor tehnologii nepoluante, în asigurarea progresului şi din punct de vedere ecologic, concomitent cu oprirea cursei înarmărilor şi realizarea dezarmării nucleare şi generale.
Pentru toate problemele grave cu care se confruntă omenirea, pe lângă voinţa statelor de a colabora şi conştiinţa responsabilităţii faţă de viitorul vieţii pe pământ, este necesar, mai mult ca oricând, să se asigure triumful ştiinţei, al înţelepciunii şi raţiunii, astfel încât generaţiile viitoare să beneficieze de condiţii tot mai bune de viaţă.
Surse de poluare cu praf, cenuşă şi fum
Există, în principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi fum, în atmosfera:
a - surse artificiale
b - surse naturale.
a)Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi.
Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari categorii:
a.1- surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;
a.2- surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.
a.1. se prezintă unele surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă iar în tabelul 2, producţia specifică de fum şi praf pe industrii.
Producţia de fum şi praf în industrii
Industria Emisia de fum şi praf
Siderurgie 10 kg / tonă metal
Fonterii 15-25 kg / tonă metal
Procesarea aluminiului 450 kg / tonă metal
Topitorii de bronz şi alamă 12 kg / tonă metal
O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţii se detaşează, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare:
- procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;
- procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apă, apoi în stare umedă se macină în mori speciale, după care, partea rezultată este trecută la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat;
Temperaturile din cuptoare determină mai întâi fărâmiţarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin măcinare, se obţin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantităţi mari de praf, în toate verigile lanţului tehnologic: uscătoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscătoare se elimina în atmosferă aproximativ 10% din cantitatea introdusă, în mori, 1-3% din cantitatea prelucrată, în cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, intre 2 şi 4%. În total se pierde intre 20 şi 25% din materia primă prelucrată la procedeul uscat şi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat până la distanţa de peste 3 km faţă de sursă, concentraţia acestuia în apropierea surselor, variind intre 500 şi 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili a substanţelor ce se elimină prin coşurile întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane etc.) şi alte impurit4i înglobate şi eliberate cu ocazia arderii.
Fumul are o culoare albicioasa dacă arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum şi prezentei în cantitate mare a cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată, cenuşie sau bruna, după cum cărbunele conţine fler, aluminiu sau mangan.
Particulele de fum au dimensiuni submicronice (< 0,075). Cenuşa rezultată în exclusivitate din combustibili solizi. Proporţia sa variază intre 5-15% la antracit (cărbune superior, deci cu ardere mai completă) şi 40-50% la cărbunii inferiori (lignit, turbă, etc.). Cenuşa se compune din:
- compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În această categorie sunt cuprinşi compuşii de Si, Al, Fe, Ca, Mg şi/sau S;
- impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se afla înglobat zăcământul.
Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format în camera de ardere. în marile centrale termoelectrice, la trecerea prin cos, cenuşa este captata aproape în totalitate.
a.2. O altă sursă importantă generatoare, în special, de fum şi cenuşă, este arderea combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi în scop domestic. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca preţ, în unele locuri, înregistrează un ritm de creştere mult mai mare decât la alimente. Cauza creşterii zi de zi a preţului este restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. În SUA şi India se ard anual circa 130 milioane de tone de lemn de foc; în SUA această cantitate asigură doar 3% din consumul de energie, în timp ce în India, aceeaşi cantitate asigură circă 25% din consum. Deci, pentru ţările în curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru ţările în curs de dezvoltare consumul de lemn este o necesitate; ţări ca Suedia Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, în politica lor economică, reducerea consumului de petrol şi, în compensaţie, creşterea contribuţiei energetice a lemnului de foc. Chiar în SUA, acolo unde preţul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasă către folosirea lemnelor de foc. Se apreciază, de exemplu, că în SUA după 1973, folosirea energiei obţinute din lemn, în sectorul casnic, a sporit de două ori. Vânzările anuale de sobe, intre 1972 şi 1979, au sporit de noua ori, jar în 1981 s-au vândut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru încălzirea locuinţelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastră-fumurie şi conţine o cantitate însemnata de materii organice, care se apreciază că pot fi toxice şi cancerigene. Tot în scop domestic se ard astăzi, în lume, cantităţi enorme de cărbuni, petrol şi gaze naturale. De exemplu, numai în S.U.A., în 1966, s-au utilizat în scop domestic peste 2.1011 m3 gaze şi 1.1011 litri produse petroliere lichide, ambele cu un echivalent caloric de 2,54015 Kcal.
b) Exista, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuşa şi/sau fum în atmosfera:
1 - erupţiile vulcanice;
2 - furtunile de praf;
3 - incendiile naturale ale pădurilor.
b.1. Fruptule vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care, schimba local nu numai micro şi mezorelieful zonei în care se manifesta, dar exercita influente negative şi asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosfera, unde formează nori groşi, care pot pluti pana la mari distante fată de locul de emitere. Timpul de remanenţă în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra, provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au şi influente asupra bilanţului termic al atmosferei împiedicând dispersia energiei radiate de pământ către univers şi contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului de ,,efect de sera", produs de creşterea concentraţiei de C02 în atmosfera.
b.2. Furtunile de praf. Terenurile afinate din regiunile de stepa, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriana a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durata, ridică de pe sol parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le transforma în suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetări recente, din satelit, au arătat Ca eroziunea eoliană numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. în acest context, se pare Ca deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1,5 pana la 10 km.
Furtuni de praf se produc şi în alte zone ale globului. Astfel, în mai 1934, numai intr-o singuri zi, un vânt de o violenţă neobişnuită a produs un intens proces de eroziune eoliană pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma şi Colorado. Norii negri, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, după ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au întunecat Washington-ul şi New York-ul şi s-au deplasat mai departe către Atlantic. În 1928, la 26 şi 27 aprilie, o furtună eoliană a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime intre 12 şi 25 mm de pe o suprafaţă de circa 400 000 km2, situată în zona precaspică. Evaluările făcute cu acel prilej au arătat că, numai pe teritoriul tini noastre, s-au depus circa 148 milioane m3 praf, din cantitatea totală ridicată.
b.3. Incendiile naturale. Căderea naturali a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicali deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de naturi sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfârşitul anului 1982 şi începutul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei şi Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare păduri tropicale. În Coasta de Fildeş, în 1983, focul a distrus circa 450 000 ha iar în Ghana, în timpul aceleaşi secete, a fost distrusă prin foc o mare suprafaţă de păduri şi circa 10% din plantaţiile de cacao.
În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor. Astfel, în 1992, pe fondul unei succesiuni de ani secetoşi, au izbucnit incendii devastatoare chiar şi în pădurile Franţei şi ale Poloniei. Se pare ci situaţia climatici din deceniul 80 a extins mult suprafeţele de păduri vulnerabile la incendii pe întregul glob.
Bibliografie:
Brown L., “Probleme globale ale omenirii. Starea lumii”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992
Ursu P., “Protejarea aerului atmosferic”,Editura Tehnică, 1978
a - surse artificiale
b - surse naturale.
a)Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi.
Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari categorii:
a.1- surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;
a.2- surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.
a.1. se prezintă unele surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă iar în tabelul 2, producţia specifică de fum şi praf pe industrii.
Producţia de fum şi praf în industrii
Industria Emisia de fum şi praf
Siderurgie 10 kg / tonă metal
Fonterii 15-25 kg / tonă metal
Procesarea aluminiului 450 kg / tonă metal
Topitorii de bronz şi alamă 12 kg / tonă metal
O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţii se detaşează, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare:
- procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;
- procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apă, apoi în stare umedă se macină în mori speciale, după care, partea rezultată este trecută la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat;
Temperaturile din cuptoare determină mai întâi fărâmiţarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin măcinare, se obţin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantităţi mari de praf, în toate verigile lanţului tehnologic: uscătoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscătoare se elimina în atmosferă aproximativ 10% din cantitatea introdusă, în mori, 1-3% din cantitatea prelucrată, în cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, intre 2 şi 4%. În total se pierde intre 20 şi 25% din materia primă prelucrată la procedeul uscat şi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat până la distanţa de peste 3 km faţă de sursă, concentraţia acestuia în apropierea surselor, variind intre 500 şi 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili a substanţelor ce se elimină prin coşurile întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane etc.) şi alte impurit4i înglobate şi eliberate cu ocazia arderii.
Fumul are o culoare albicioasa dacă arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum şi prezentei în cantitate mare a cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată, cenuşie sau bruna, după cum cărbunele conţine fler, aluminiu sau mangan.
Particulele de fum au dimensiuni submicronice (< 0,075). Cenuşa rezultată în exclusivitate din combustibili solizi. Proporţia sa variază intre 5-15% la antracit (cărbune superior, deci cu ardere mai completă) şi 40-50% la cărbunii inferiori (lignit, turbă, etc.). Cenuşa se compune din:
- compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În această categorie sunt cuprinşi compuşii de Si, Al, Fe, Ca, Mg şi/sau S;
- impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se afla înglobat zăcământul.
Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format în camera de ardere. în marile centrale termoelectrice, la trecerea prin cos, cenuşa este captata aproape în totalitate.
a.2. O altă sursă importantă generatoare, în special, de fum şi cenuşă, este arderea combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi în scop domestic. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca preţ, în unele locuri, înregistrează un ritm de creştere mult mai mare decât la alimente. Cauza creşterii zi de zi a preţului este restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. În SUA şi India se ard anual circa 130 milioane de tone de lemn de foc; în SUA această cantitate asigură doar 3% din consumul de energie, în timp ce în India, aceeaşi cantitate asigură circă 25% din consum. Deci, pentru ţările în curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru ţările în curs de dezvoltare consumul de lemn este o necesitate; ţări ca Suedia Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, în politica lor economică, reducerea consumului de petrol şi, în compensaţie, creşterea contribuţiei energetice a lemnului de foc. Chiar în SUA, acolo unde preţul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasă către folosirea lemnelor de foc. Se apreciază, de exemplu, că în SUA după 1973, folosirea energiei obţinute din lemn, în sectorul casnic, a sporit de două ori. Vânzările anuale de sobe, intre 1972 şi 1979, au sporit de noua ori, jar în 1981 s-au vândut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru încălzirea locuinţelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastră-fumurie şi conţine o cantitate însemnata de materii organice, care se apreciază că pot fi toxice şi cancerigene. Tot în scop domestic se ard astăzi, în lume, cantităţi enorme de cărbuni, petrol şi gaze naturale. De exemplu, numai în S.U.A., în 1966, s-au utilizat în scop domestic peste 2.1011 m3 gaze şi 1.1011 litri produse petroliere lichide, ambele cu un echivalent caloric de 2,54015 Kcal.
b) Exista, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuşa şi/sau fum în atmosfera:
1 - erupţiile vulcanice;
2 - furtunile de praf;
3 - incendiile naturale ale pădurilor.
b.1. Fruptule vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care, schimba local nu numai micro şi mezorelieful zonei în care se manifesta, dar exercita influente negative şi asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosfera, unde formează nori groşi, care pot pluti pana la mari distante fată de locul de emitere. Timpul de remanenţă în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra, provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au şi influente asupra bilanţului termic al atmosferei împiedicând dispersia energiei radiate de pământ către univers şi contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului de ,,efect de sera", produs de creşterea concentraţiei de C02 în atmosfera.
b.2. Furtunile de praf. Terenurile afinate din regiunile de stepa, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriana a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durata, ridică de pe sol parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le transforma în suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetări recente, din satelit, au arătat Ca eroziunea eoliană numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. în acest context, se pare Ca deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1,5 pana la 10 km.
Furtuni de praf se produc şi în alte zone ale globului. Astfel, în mai 1934, numai intr-o singuri zi, un vânt de o violenţă neobişnuită a produs un intens proces de eroziune eoliană pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma şi Colorado. Norii negri, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, după ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au întunecat Washington-ul şi New York-ul şi s-au deplasat mai departe către Atlantic. În 1928, la 26 şi 27 aprilie, o furtună eoliană a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime intre 12 şi 25 mm de pe o suprafaţă de circa 400 000 km2, situată în zona precaspică. Evaluările făcute cu acel prilej au arătat că, numai pe teritoriul tini noastre, s-au depus circa 148 milioane m3 praf, din cantitatea totală ridicată.
b.3. Incendiile naturale. Căderea naturali a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicali deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de naturi sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfârşitul anului 1982 şi începutul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei şi Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare păduri tropicale. În Coasta de Fildeş, în 1983, focul a distrus circa 450 000 ha iar în Ghana, în timpul aceleaşi secete, a fost distrusă prin foc o mare suprafaţă de păduri şi circa 10% din plantaţiile de cacao.
În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor. Astfel, în 1992, pe fondul unei succesiuni de ani secetoşi, au izbucnit incendii devastatoare chiar şi în pădurile Franţei şi ale Poloniei. Se pare ci situaţia climatici din deceniul 80 a extins mult suprafeţele de păduri vulnerabile la incendii pe întregul glob.
Bibliografie:
Brown L., “Probleme globale ale omenirii. Starea lumii”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992
Ursu P., “Protejarea aerului atmosferic”,Editura Tehnică, 1978
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)